O, de­-aș avea eu limbi o mie

O, de-aș avea eu limbi o mie Și mii de buze să cuvânt Pe tonuri mii o armonie Spre slava Celui pururi sfânt, /: I-aș mulțumi de ce­-a făcut Cu mine, fiul cel pierdut. :/

O, de-ar suna glasul meu tare, Să se audă pân’ la cer, Căci sângele­-mi ca-ntr-o vâltoare Se zbate, Doamne, când Te cer. /: De-ar fi toată suflarea mea Un imn spre înălțarea Ta! :/

De ce tăceți, puteri a mele? Mai sus, mai sus, zburați mai sus! Și Domnului slujiți cu cinste Drept mulțumire lui Isus! /: Așa sufletul, trupul meu Să-L servească pe Dumnezeu. :/

Cânta-voi Ție Doamne imnuri Cât voi putea rosti cuvânt; Și jertfa bucuriei mele Ți-aduc cât voi fi pe pământ. /: Când buzele-mi n-or mai putea, Suspinul meu Te-a lăuda! :/