În zori de zi când ai trecut, La margine de drum, căzut, eram. Și-atunci când eu nici nu gândeam, Spre mine, un samaritean s-a aplecat.
Era cu ochii-nlăcrimați. Privirea-I blândă, o, ce mult mi-a spus! Și mi-a vorbit cu glas duios Că mai primește-un păcătos Și m-a convins. Era Isus!
Lovit de-al lumii greu păcat Eu nu credeam că pot vreodat’ să fiu salvat. Nu aveam o țintă-n drumul meu, Nici ajutor, când mi-era greu, în viața mea.
Credeam că-s singur chiar de tot, Că nu mai am în lume rost nicicând; „Dar nu-i așa!” un glas mi-a spus Și m-a luat cu El, m-a dus, Și m-am convins. Era Isus!
Nu cred că poate-un om la fel Să facă-asemenea ca El c-un păcătos: Să-i ierte tot ce i-a greșit, O viață, când, necontenit a fost hulit.
Nu pot să cred că altu-a fost Când mi-a dat mâna și de jos m-a ridicat! Prin jertfa-I sfântă El mi-a spus Cum dus-a crucea până sus Și sunt convins că e Isus!