Bătea o aripă de vânt. Zăcea în recele mormânt Mântuitorul meu. Ardeau pe boltă stele mii, Plângea tot cerul în făclii, durerea Lui. S-a stins lumina din vecii, izvorul apei celei vii Azi nu mai curge. E tristă floarea din câmpii, Grădinile sunt iar pustii în zorii zilei.
Azi a-nviat Mântuitorul, Cântă marea, cântă cerul, Dintre morți a înviat! Răsună-n depărtări cântarea, Saltă inima și zarea, Isus Hristos a înviat!
Mergea Maria la mormânt să-L caute pe Cel ce-i sfânt, Pe-nvățătorul ei. Dar piatra grea cine-o va da Să-L poată iarăși a-L vedea, ea se-ntreba. De sus din ceruri, Dumnezeu, trimise jos îngerul Său. O, nu mai plânge, Maria! Învățătorul tău A înviat prin harul Său și-n veci trăiește!
Prietene, ce-alergi mereu căutându-L azi pe Dumnezeu, Nu mai privi-n mormânt! Mormântul Domnului e gol, El nu mai este în Șeol, a înviat demult! Privește azi spre harul Său, predă-ți viața-n brațul Său, E Salvatorul tău. El viață veșnică în dar, Iubire, pace și mult har, îți va aduce.